Alegeri PALAMENTARE 2016: PNL pe culmile dezastrului

Alegerile parlamentare vor fi copia la indigo a alegerilor locale.

Am spus asta imediat după ce s-au aflat rezultatele de la locale. Nu sunt Mama Omida, dar trebuie să fii rupt de realitate (sau cu creierii praf, mă scuzați, domnul Dănăilă), adică așa cum decide majoritatea ”comentatorilor politici”. Dacă trăiești într-o realitate paralelă, e explicabil. Asta e și scuza mea pentru cei care cred că știu ce-i aia Facebook și ”știu” că acolo trăiește România. Pam, pam! Uite că, deși ne lăudăm cu milioane de conturi virtuale, românii trăiesc acolo unde se trăiește de fapt, în sate și orașe și, din când în când, la urnele de vot.

Efectul Iohannis și efectul Ponta

Alegerile locale au avut un rezultat legat direct de efectul Iohannis: absenteism = victorie masivă a PSD. Ce înseamnă efectul Iohannis? Dezamăgirea, lipsa de încredere în președintele Klaus = rezultate alegeri locale = rezultate alegeri parlamentare. Blazarea președintelui, lipsa de atitudine, mormăiala se reflectă direct în reacția alegătorilor. Faptul că Iohannis, chipurile, joacă ”politically correct”, într-o țară unde de la taximetrist la prim-ministru se joacă în cheia divertismentului, show mare cu găinării mărunte sau… macabre de-a dreptul, a avut un rezultat sigur, enervant de previzibil. Iohannis e un președinte mai absent chiar și decât Constantinescu. Ăsta e efectul WOW! Și asta se reflectă în mase. Pentru că românii fac un popor care reacționează la liderul unic.  Vreți exemple? Neah… le știți deja. Sau, dacă deschideți cartea de istorie, vedeți. Românii au nevoie să fie conduși de un cavaler în armură strălucitoare. În condițiile în care Parlamentul are sute de cavaleri, apare Caragiale: ”eu cu cine votez, neicușorule? Președintele era o… hai să-i spunem, speranță. Eșuată, în cazul Iohannis, lamentabil.

Efectul Ponta este efectul Dragnea. Adică Liviu, care a demonstrat că poate și fără Victor. O spune și eșecul PRU, care nu a intrat în Parlament. Ghiță s-a dat peste cap, a pus EXCLUSIV la TV, a pus burtiere GALBENE, a umplut ecranul cu PANICĂ… nimic! Cât despre Facebook, canalul de comunicare preferat de fostul premier… like-uri fără efect la urne. Ponta nu a fost ascultat, nu mai e de mult. Efectul Ponta e similar cu efectul Iohannis. Și-a dezamăgit fanii când a renunțat la luptă. Deși, dacă ne amintim, atunci a ieșit din scenă ca un erou, cu o demisie. Doar că a avut, totuși, un efect de boomerang, pentru că… Ei, aici intră în scenă Dragnea. Pentru că Liviu nu e un pămpălău așa cum a fost greșit interpretat ca inamic. Liviu Dragnea e un luptător de tipul kamikaze. Ori în cap, ori în picioare. A picat în picioare. Cel puțin, în războiul cu Ponta, adică în alegerile astea care au fost cireașa de pe tort. Pa Ponta, bine ai venit, Dragnea!

Efectul Gorghiu

Partidul istoric PNL nu mai există. Nici măcar ca umbră. Este o stafie. Doamna blondă a reușit să îl transforme cu noua PARADIGMĂ. Cum, n-ați auzit? Așa a zis, după ce toate televiziunile au anunțat dezastrul PNL 20%, doamna blondă. În loc să-și prezinte imediat demisia, așa cum așteptam cu sufletul la gură, a vorbit despre noua paradigmă asumată de PNL în alegeri și despre cum trebuie să așteptăm să vedem ce rezultate finale au partidele mici. HA HA HA! Partidul istoric își punea speranța în partidele mici.

Alina Gorghiu, DEMISIA! Și… RUȘINE!

Rușine pentru dezastrul creat și neasumat de la locale, ce să mai zic de parlamentare. RUȘINE pentru numele puse pe listele PNL în 2016 (!!!), RUȘINE pentru un discurs LAMENTABIL! Poate niște transplanturi în premieră să mai rezolve ceva prin PNL. Că tot îl au pe Dănăilă în partid. El cu operațiile și Mirela Zivari cu terapia să mai poată să scoată la lumină creierele aflate în beznă TOTALĂ prin PNL.

Efectul Tăriceanu

A dus ALDE în Parlament. Atât. Moșulică mai frânge inimile sensibile. E un fel de Petre Roman. Dacă-și punea și el un pulovăraș mai colorat în lupta cu DNA, mai lua un procent, două, acolo.

În rest, mai știți ceva care să fie notabil pentru asociația satelit a PSD? Nu? Bine.

Efectul Nicușor Dan

Muncă, muncă și iar muncă. Munca e brățară de aur, ce să mai… Băi, uite că e bine că generația mea a auzit chestia asta în copilărie. Că măcar Nicușor a reținut-o și a muncit. Peste 9%, cât e procentul când scriu asta, e enorm. E aproape jumătate din cât a obținut un partid istoric, cu resurse ZERO, dacă ne gândim.

BRAVO, Nicușor! BRAVO, USR! După mine, singurul partid care a muncit pe brânci în campania asta. USR nu este un pericol pentru nimeni acum, însă. De multe ori, la noi, lucrurile se fâsâie înainte să se nască. E, deocamdată USR nu s-a fâsâit, dar asta nu înseamnă că nu se va întâmpla. Depinde de Nicușor. Pentru că, după nea Nicu, n-ai cum, în România cel puțin, țara tuturor ironiilor posibile, să nu zici după 27 de ani de democrație că după nea Nicu, depinde de nea Nicușor.

Efectul Băsescu hă hă hă

Traian, ce mai vrei domnulee? N-ai fost președinte de două ori? Acum mai vrei și în Parlament?

Mai departe…

DE CE NU VORBESC COMENTATORII ȘI DESPRE INDEPENDENȚI? După ce că amărâții ăia s-au chinuit să strângă sute de mii de semnături și au avut doar secunde să-și spună of-ul în campanie, îi ignorați total și la rezultate. Bine, mă! Mai ales, voi, comentatorii politici! Sau sunteți comentatori de partide, doar? Sau.

Vai și-amar democrația asta. 27 de ani de „mințiți poporul cu televizorul”. 27 de ani, cât tragi apa la WC o dată.

Harta roșie de la locale e harta roșie de la parlamentare

Pentru că românii sunt pe Facebook, dar nu trăiesc acolo. Pentru că politica se face în sate și orașe, nu cu bannere sau advertising, ci mouth to mouth. Word of mouth face legea, cu toată tehnologia voastră cu tot!

CTP zice chiar acum când scriu că oamenii au votat siglele, nu oamenii de pe liste. Mulțumesc. Bine că mi-ai spus ce am făcut, că eu nu știam!

NU VĂ MAI UITAȚI ÎN GURA LOR!

UITAȚI-VĂ ÎN GURA VOASTRĂ!

E plină de carne? La propriu? Că la figurat e, de 27 de ani. În rest… curățenie, bre! Lucie!

PS de sezon:

Alinuța, o fetiță simpatică, elevă în clasa a doua, vine acasă de la școală.

Spre marea ei surpriză vede un brăduț de 20 de centimetri în mijlocul sufrageriei.

– Mamico, ce brad frumos de Crăciun! E pentru mine?

– Pentru tine, draga mea, câti copii am eu?

– Auzi mamico, dar de ce acum, că suntem în iunie?

– Ce să facem, dragă Alinuța, cu tumora ta pe creier, nu se stie niciodată…

christmas-tree-fail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *