Fiecare cioară își laudă puiul. Dacă ar fi doar atât, ar fi bine. Problema e că fiecare cioară își apără puiul mai ceva ca o leoaică și, de multe ori, preventiv. Preventiv și periculos de gratuit și inutil.

Ieri, pe Banu Manta, mergând leneș spre casă, am fost atacată de o cioară.

Mergeam.

Lipa lipa.

O secundă, cu colțul ochiului am văzut o cioară cu ciocul deschis care stătea pe trotuar, într-o zonă unde erau și copaci. Nu m-am mai uitat în sus. Am apucat să mă gândesc că respectiva cioară nu părea pui, că era destul de mare și că, probabil, s-a rănit sau joacă teatru sau… orice. Ce greșeală!

Cu asta în minte, am simțit un poc puternic în creștet. Fracțiunea de secundă de imediat după poc mi-a adus alt gând: aici mor ciori, mi-a căzut o cioară moartă în cap. Și așteptam să aud un poc pe asfalt. Nu s-a auzit.

Am privit cu frică în sus și am văzut cioroaica. Sigur nu era ta-su, nu s-ar potrivi cu proverbul adaptat ad-hoc. Pentru că eram cu copii, n-am insistat în a investiga, că și noi, oamenii, ne apărăm puii, daaa?!

Bun, deci faza cu „mi-a căzut o cioară moartă în cap” a distrat pe toată lumea. Dar ce mama ciorii să gândești altceva? Că vine nebuna și-ți dă cu ciocul în cap, când tu, om pașnic și obosit mergi spre casă? Vă spun, n-am mai trăit un moment atât de intens a panică născut din „WTF ce se întâmplă”, de mult.

Când am ajuns acasă, sfântul internet mi-a zis că poți să faci și septicemie în urma atacului unei ciori și că mai bine mergi la spital. Moment în care mi-am turnat spirt în cap și, înjurând printre dinți, mă mai consolam că am totuși cutia craniană intactă.

M-a durut capul intens vreo cinci ore și durerea aia surdă de-ți seacă ficații, continuă și astăzi.

Sunt lovită la cap, oficial, așadar. Lovită la cap de-o cioară.

Hitchcock, te pup!

crows atacking

 

* Dacă ești atacat de o cioară, mai bine faci ca mine, pleci. Pentru că ciorile recunosc feţele oamenilor şi le pot asocia cu emoții. (pe studii, nu pe vorbe)

#casastiti – În orașul german Weisberg, prin 2009, poliția a trebuit să rețină o cioară care urmărea și ataca în mod deliberat o localnică. Cioara folosea ca bază de atac chiar mașina victimei, de unde se lansa în război. Mai mult, pasărea arunca la ușa casei acestei femei, resturi menajere și gunoaie. Pentru că cioara nu s-a lăsat impresionată de reacțiile victimei, ba probabil au ambiționat-o mai tare, a fost nevoie ca poliția să intervină și să o „închidă” într-un adăpost pentru animale. Cra!