Cât se ține doliu

Am purtat negru în adolescență. Nu, nu eram Emo, atunci nu era o generație atât de dark. În anii 90 eram depeche și apoi hippie. Așa că am purtat negru asortat, foarte rar de sus până jos. Mamei nu i-a plăcut niciodată să se îmbrace în culori închise, nici mie. S-a transmis.

 

La 21 de ani l-am îmbrăcat jumătate de an. Atunci a murit bunica mea.

A venit apoi, ani mai târziu, o perioadă în care am fugit de negru. Nu am mai cumpărat nimic negru dintr-o superstiție pe care mi-am format-o după ce am realizat cât de grav este mama. Aveam impresia că dacă îmi voi cumpăra ceva negru, se va întâmpla un rău imediat. Am cumpărat atunci cele mai roz bluze, cele mai înflorate fuste. Nu le-am purtat mult timp, din păcate.

Ții tot doliul? Știi că nu e nevoie să porți numai negru. Nu e nevoie să porți doliu. Doliul se poartă în suflet.

Am auzit spunându-mi-se apoi, când am îmbrăcat doliul din nou.

Nu aveam mai nimic, dar am cumpărat tot ce am putut, imediat, negru. Nu mi s-a părut o alegere, nici nu m-am gândit că ar exista variante sau că este o obligație. Negrul s-a așezat peste mine firesc.

E adevărat, doliul din suflet este cel mai negru și nu se poartă doar șase luni sau un an. Rămâne acolo până te duci și tu și-i lași pe alții cu el.

Am înțeles, așadar, că astăzi nu mai este o regulă doliul. Nu se mai ține șase luni pentru o rudă de gradul doi sau un an pentru o rudă de gradul unu. Dacă ești tânăr poți să nu mai ții deloc, iar dacă nu poți, nu mai ești condamnat pentru asta. Ceea ce e foarte bine. Doar că s-a atins extrema cealaltă. Dacă îl ții, ți se sugerează să nu o faci. Aproape că te simți prost să-l mai porți, aproape că ți se pare o îndârjire inutilă. Și asta din cauza comentariilor dintre ghilimelele de mai sus.

Pentru mine doliul a fost o perioadă în care negrul m-a mai ținut aproape de cei pe care     i-am pierdut. Mai greu a fost și este să mă despart de el. Parcă se mai rupe o parte din mine.

Doliul se poartă cum simți. Dar indiferent de timpul pe care îl alegi, nu trebuie să fie o povară. Adevărata povară se poartă în suflet, de fapt. Negrul trebuie să rămână doar o alegere firească. O alegere care nu trebuie să fie comentată de nimeni. Așa cum nimeni nu are dreptul să îți comenteze tristețea, durerea, pierderea.

flori alb negru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *