2016 a început la fel pentru statul care deține România din 1989 încoace. Nu și pentru mine, un cetățean plătitor de taxe și cotizații din 1995 încoace.

Pentru statul care deține România, 2016 a început cu mulți bani, foarte mulți bani furați din buzunarele cetățenilor plătitori de taxe și cotizații.

Pentru mine, unul dintre acești cetățeni, 2016 a început fiind furată din nou de acest stat, pentru că am avut… ghinion. O urgență medicală.

Aventura „Sfântul card de sănătate”

După ce tânăra speranță Nicolae Bănicioiu, din calitatea sa de ministru în cel mai performant guvern, a hotărât introducerea cardului de sănătate ca Sfânt în calendarul neortodox al șpăgilor, am verificat în mod constant dacă mie și soțului meu ne-au fost emise aceste carduri. Mi-am făcut datoria de cetățean, așa cum a stabilit sistemul. Am întrebat și medicul de familie, de multe ori, chiar dacă de fiecare dată răspunsul era „nu distribui eu cardurile de sănătate, trebuie să așteptați să vină prin poștă pentru că acum apare că nu a fost emis”. Ba mai mult, medicul de familie m-a sfătuit să verific la angajator dacă nu cumva am fost mutată la altă casă de sănătate, pentru că s-au făcut tot felul de încurcături. Am verificat și am aflat că nu am fost mutată, că această cotizație (taxă mafiotă) din banii mei se duce tot la CASMB. Poștașul nu m-a căutat în legătură cu acest card. Trebuia să mă descurc.

Prin decembrie, înainte de sărbători, așa cum îmi formasem obiceiul, am mai verificat dacă sfântul card a apărut și am descoperit că pe site-ul CASMB apare că a fost emis, atât mie, cât și soțului meu. Dacă mă duceam în prag de sărbători la o instituție a statului, cu siguranță nu era o idee bună, drept pentru care am hotărât mă duc în ianuarie, căci prin poștă nu venise și nici la medicul de familie nu era, dar exista, era emis. Nu e mare brânză, mi-am zis. Avem un sistem de sănătate pregătit și performant, numai asta am auzit pe la televizor din 2015 încoace. Bănicioiu a făcut minuni, totul merge ca uns!

Vine ianuarie 2016 și devin un pacient pe cale să ajungă o urgență. Era o chestiune de ore. Trebuia să fiu internată a doua zi pentru o intervenție ce necesita anestezie totală. Doctorița mea, un om care mișcă munții pentru pacient, într-un sistem al statului în care cetățeanul plătitor de taxe și cotizații nu primește niciun scuipat, în general, mi-a spus că a doua zi dimineața trebuie să fiu internată. Dar nu am cardul!

– Pentru internare vii cu trimitere de la medicul de familie, card de sănătate, adeverință de salariat pe care să scrie și numărul de zile de concediu medical și buletinul. Nu le ai pe toate, vii cu ce ai, dar vii, pentru că altfel vor apărea complicații majore și depășim faza de urgență, intrăm pe avarie și nu vreau să treci prin așa ceva!

OooooK!

Plec în căutarea cardului. E emis, deci trebuie să mi-l dea, adeverința de salariat am, trimitere n-am că medicul de familie nu îți dă trimitere dacă n-ai card, dar asta e chiar ultima mea problemă. Să mă văd cu cardul! Cu cardul de asigurat născocit de sistemul pentru care cotizez din 1995, de când m-am angajat. Acum aproape 21 de ani. 21 de ani de cotizații pentru sănătatea mea, pentru care statul îmi dă, poate, un scuipat de data asta. În 2016 nu mi l-a dat nici pe ăsta. Nu mi-a mai dat nimic.

CASMB – casa de asigurări de sănătate unde te îmbolnăvești și ești furat

Am ajuns la CASMB prea devreme. Paznicul clădirii mi-a transmis că programul este între orele 12,00-18,00. Perfect, mi-am zis. E o zi de lucru așa cum au toți cetățenii care ca să fie plătitori de taxe și cotizații trebuie să muncească, deci toți trebuie să chiulească un timp de la serviciu să își poată lua cardul de sănătate, nu sunt singura.

Revin la ora 12,00.

– Urcați la etajul 1.

– Mulțumesc.

La etajul 1, un hol și apoi o încăpere întortocheată, plină cu oameni. Plină. De la distanță, noroc că văd bine pentru că nu se putea ajunge lângă ghișeu, zăresc că scrie „Informații”. Dar zăresc și coada. Mai mult o simt. În coaste, în burtă, pe picioare.

dupa 15 minute de stat la coada la CASMB

după 15 minute de stat la coada de la ghișeul informații CASMB

Pentru a afla o informație despre cardul meu de sănătate, a trebuit să stau la coadă. Am stat o oră. Am stat o oră pentru o informație, în era informațiilor, în fața unui ghișeu de informații, pentru că informația de pe site că am cardul emis nu era suficientă. De fapt, am stat doar o oră, pentru că între timp oamenii care nu erau pe cale să devină o urgență, au mai plecat. Informația se dă doar titularului buletinului cu care te prezinți pentru o informație confidențială într-o cameră plină ochi cu oameni care au urechi și unele chiar mai funcționează. În fața mea, un domn pământiu, cu o urgență deja, urgență atestată și de un medic de pe salvare, nu avea card. A ajuns în fața femeii cu informația. I-a arătat, femeia i-a răspuns.

– Cardul nu este la noi.

– Și nu îmi puteți da o adeverință că este emis, să mă pot interna? Sunt deja o urgență, uitați.

– NU.

Omul a plecat. Probabil să moară.

Am ajuns și eu în fața femeii cu informația. După o oră, totul a durat câteva secunde.

– Cardul dumneavoastră a fost emis și în sistem apare că ați semnat că l-ați primit prin poștă.

– Dar nu l-am primit și nu am semnat nimic.

– Mergeți la poștă.

– Și nu îmi dați o adeverință că sunt asigurat al CASMB? Mâine trebuie să mă internez.

– NU.

Am mers la poștă. La poștă, am primit NU. Cardul nu este acolo și nici nu a fost.

Cum îți fură CASMB banii

M-am internat. Am ajuns la spital dimineața cu ce aveam: buletin și adeverință de salariat pe care scria că sunt asigurat CASMB. O adeverință inutilă fără card. Am pus în încurcătură niște doamne drăguțe care s-au ocupat să îmi facă internarea, după ce am povestit că am card, dar este undeva în spațiu, în sistem, nu la mine, nu la poștă, nu la CASMB, nu la medicul de familie.

Am intrat, am fost operată cu anestezie generală. Am scăpat. Am scăpat pentru că un medic, dintr-un stat potrivnic medicului și pacientului, România, și-a asumat faptul că eram o urgență și că nu puteam fi lăsată să plec, cu card sau fără card. Pentru că un medic și-a făcut meseria, indiferent de consecințe, consecințe care înseamnă, pe lângă altele, lezarea demnității de către sistemul care ar trebui să îl ajute, nu să îl împiedice să își practice meseria.

După câteva zile de la extermare, am revenit la consultație. Sunt în regulă. Dar, am aflat, cu banii furați.

CASMB a INVALIDAT internarea pentru că nu a fost înregistrată pe card, chiar dacă era o urgență.

Ce înseamnă asta?

CASMB nu va plăti spitalului costurile internării și intervenției chirurgicale.

Înțelegeți?

CASMB NU VA PLĂTI BANII MEI, spitalului, costurile internării, intervenției chirurgicale și nici banii care s-ar duce pentru salariile medicului, asistentelor, personalului care a participat în a salva cetățeanul plătitor de taxe și cotizații. Nu va plăti costurile unei intervenții în urgență, deși, în prezent, nu este obligatoriu acest card pentru urgențe, CNAS analizând încă varianta ca acesta să devină obligatoriu din 2016.

CASMB NU VA PLĂTI BANII MEI pentru că FURĂ!

– Cât înseamnă asta?

– În jur de cincisprezece milioane. 1500 de lei.

CASMB nu va plăti din banii mei, cei 1500 de lei cotizați obligată fiind de statul care conduce România din 1989 încoace, prin care mă asigură că voi beneficia de dreptul meu constituțional la viață.

ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

Sunt bine acum, dar fără dreptul la integritate fizică și psihică, pedepsită fără ca eu să am o vină, după ce mi s-a aplicat un tratament degradant înainte de a fi cu banii furați. De CASMB, care nu va răspunde nimănui unde s-au dus banii mei. Și nu sunt singura.

La spital, când am aflat ce înseamnă că CASMB a invalidat internarea, înainte de a mă revolta, mi-a fost rușine. M-am simțit vinovată că am privat niște oameni de banii lor.

– Stai liniștită. NU e vina ta. Nu ești singura în situația asta. Sunt mii de când s-a implementat acest sistem. Ce era să fac, să îți fac anestezie generală pe stradă?

Unde sunt banii mei CASMB? Unde sunt banii mei CNAS? Ce faceți cu ei?!

Și dacă v-a trecut prin minte, mie mi-a trecut, că nu mai vreți să plătiți taxă de protecție statului, uitați. Nu se poate. Nu se poate să refuzi să mai plătești la CASMB, CNAS, statului care conduce România din 1989 încoace, sfinților și hristoșilor și să-ți faci o asigurare privată în schimb.

Dacă vrei să rămâi un cetățean al României, trebuie să fii furat în continuare și să mai plătești și ceva în plus. Pentru că, acum, calea cea mai simplă de a avea până la urmă cardul de sănătate, plătit de mine deja, este să îl declar pierdut. Deși nu l-am pierdut, căci nu l-am primit. Și, apoi, după ce voi da (dacă o voi da) o declarație mincinoasă, va trebui să plătesc o taxă pentru neglijența mea, care nu s-a întâmplat căci este neglijența lor, ca să pot beneficia de un duplicat al cardului de sănătate.

CASMB FURĂ banii asiguraților cu acordul statului, prin același Vasile capo di CNAS, prin sistemul implementat de un guvern, cel mai bun și performant la așa ceva, printr-un ministru care s-a făcut acum ONG-ist de business alături de fostul/actualul său șef. Pas cu pas. GHINION!

GHINION