Despărțirile care dor

Nu ai cum să vorbești despre Ruxandra Sireteanu fără să vorbești despre teatru. Totuși, de fiecare dată când ne întâlneam, nu vorbeam despre teatru, ci despre noi. E ciudat cum viața îți așterne un drum pe care îl vezi clar mai târziu, când rămâi singur. Ruxandra a plecat mai departe pe drumul stabilit de destin, anul trecut. Cât a fost aici, drumul ei a fost însă construit de ea și s-a numit Teatru.

„Pentru mine, teatrul este dragostea şi chinul meu” spunea într-un interviu, în 2008. Vorbea atunci despre un „chin minunat”, despre „cea mai cuceritoare profesie”.

Nu sunt multe interviuri cu Ruxandra Sireteanu. Nu sunt multe articole despre actrița Ruxandra Sireteanu, nu sunt multe articole despre femeia Ruxandra Sireteanu. Păcat că în goana după senzațional uităm să vorbim cu oamenii pentru care sacrificiul înseamnă un „chin minunat”. Păcat că în goana după timp, uităm să respirăm poveștile oamenilor care știu să le spună.

Anul 2013 a fost un an aniversar – 40 de ani pe scena Teatrului Nottara. S-a vorbit puțin despre Ruxandra Sireteanu, actrița, și atunci. Pe 18 februarie 2014 s-a vorbit ceva mai mult. „Drama” artistului iubit după moarte nu a ocolit-o nici pe ea. Însă Ruxandra nu a avut un destin trist, din contră. Toate sacrificiile vieții, toate dorurile și neîmplinirile s-au transformat în personaje, în roluri, într-un alt tip de viață – o viață pe scena teatrului, pentru viață. Și rolurile au fost multe, multe cât să cuprindă sute de vieți: Catarina, Dorina, Nina Ivanovna, Șura, Veta, Lady B, Rosine, Fiokla, Raisa Pavlova, Ulita, Eileen, Doamna Higgins, Miss Pearce, Jennifer, Luiza, Maria, Senia, Agripina, Doamna Vintilă, Charlotta, Margareta, Elena Sergheevna, Frosina, Nanny, Judy, Tița, Chiriachița, zeci de spectacole de televiziune și sute de piese de teatru radiofonic. Ne-a citit sute de povești și ne-a spus „Noapte bună, copii!” tot de atâtea ori.

Teatrul radiofonic „este o retrăire a propriei copilării”, spunea ea. A fost locul unde vocea Ruxandrei a strălucit și ne-a făcut să simțim viața așa cum și-au imaginat-o alții. Dar, de fiecare dată, a reușit să ne spună și povestea ei. Pentru că Ruxandra ne-a lăsat prin fiecare rol, o parte din ce a fost.

Din păcate, mulți dintre noi cădem în capcana teatrului pe scena vieții. Ruxandra ne-ar fi putut învăța cum să ocolim această capcană, așa cum a știut ea să o facă. Știu sigur că a reușit cu elevii ei care astăzi sunt actori, știu sigur că a reușit cu noi cei care o purtăm astăzi în suflet, știu sigur că ne-a dăruit tot ce a fost, cu generozitate și autentic, pe scena teatrului. „Doamna Ruxi” pentru mulți, Tita pentru familie, Ruxandra Sireteanu pentru teatru.

Tita a iubit viața, așa cum toți Siretenii au făcut-o. Ea, Nicolae, Dorin – trei vieți pentru „cea mai cuceritoare profesie”.

În familia Sireteanu nu se vorbea și nu se vorbește despre moarte. Poate și de asta despărțirile dor atât de mult.

Ruxandra Sireteanu
Ruxandra Sireteanu 20 decembrie 1943 – 18 februarie 2014

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *