Cred că e bine să ne amintim oamenii care ne-au atins sufletul în scurta trecere prin viața lor și așa cum ne vorbeau, dincolo de ceea ce au reușit să lase sau nu în urmă. Am recitit astăzi un interviu semnat de Silvia Kerim pentru Formula As. Un interviu cu Florian Pittiș, așa cum era în 1999. Un interviu care se încheie cu cel mai mare regret al lui Moțu:

„(…) aș dori să știu care este cea mai mare bucurie a ta, Azi.

– Cea mai mare bucurie? Faptul că trăiesc clipa de față.

– Cel mai mare regret?

– Cel mai mare regret este că această clipă trece…”

Și clipa a trecut pentru Moțu, prea repede… Pentru că, din păcate, nu noi o alegem, ci ea ne alege pe noi. La fel cum alegem sau nu să ne amintim întâlnirile care ne-au schimbat ceva în felul în care ne continuăm noi clipa. La fel cum alegem să uităm și să pretindem că noi dăm însemnătate clipei. La fel cum alegem să schimbăm sensul unor întâmplări doar pentru a ne prelungi vanitatea venită din impresia că avem o clipă care durează mai mult.

Am să las un fragment din ce spunea Moțu atunci și o să te rog să îți imaginezi că îți vorbește acum. Și uită un moment că el nu mai e, că tu mai ești.

„- Cred că povestea asta cu “Hai să ne distrăm!”, ține de un anumit tip de politică. O politică a establishment-ului, o politică a oricărui tip de stat – care are nevoie, mai degrabă, de “carne de tun” și nu de oameni care să și gândească. Așadar, e nevoie de Generatia Pro. Mai exact, este nevoie de generația “Da, da, da!”, cum se spunea și pe vremea lui Ceaușescu (când exista și “generația <<contra>>” și “generația <<Nu, nu, nu!>>”). În general, acești indivizi se întâlnesc la discotecă și mai deloc prin biblioteci sau în librării. Din fericire, nu asta înseamnă tineretul român. Deși, în numele acestei false impresii despre tineretul nostru, ziarele, revistele, unele posturi de radio și de televiziune promovează tot soiul de materiale despre așa-numite “vedete” care nu intereseaza pe nimeni. Nimeni nu are albumele acestor vedete, nimeni nu le ascultă, nimeni nu se duce la un concert de-al lor. Și totuși, aflăm despre ele că și-au mai cumparat o broască țestoasă. Sau că, uite, cântă fără sutien! Oare de ce se întreține mitul unor false vedete? Pentru că, în mintea unor indivizi, asta se cumpără, asta se vinde! Or, nu e deloc așa! Dacă ne uităm cu atenție la unele emisiuni de divertisment, vom vedea că publicul stă acolo, cuminte, în picioare, ore întregi, dar nu participă! Stă acolo pentru că nu are unde să se ducă și pentru că e gratis! Oamenii, tinerii se duc la astfel de concerte, cască gura așa, ca să-și umple seara. O fac pentru că nu au bani de altceva. Pentru că sunt foarte, foarte săraci… Merg doar așa, ca să se întâlnească unii cu alții.

Eu cred în adevăratul nostru tineret, în acei copii care nu sunt dispuși să ia totul de-a gata, care nu cred tot ce li se spune la școală sau acasă, care învață pentru că trebuie să învețe, deoarece, oricum, în viață se vor lovi de diverse probleme și vor profita de acele elemente de bază – în formarea lor – pe care le oferă școala. Din fericire, ca și pe vremea mea, a noastră, există și azi o anumită cultură “underground” pe care și-o fac singuri, în recreație. Își fac un anume tip de cultură, dându-și coate și întrebându-se, pe furiș: “Ai auzit de unu, Rimbaud?”. Când eram noi în școală, de exemplu, am citit Blaga numai pentru că era interzis. Dar, desigur, și datorită părinților mei (Dumnezeu să-i odihnească) citeam “Gazeta literară” și “Contemporanul”. În același timp, ascultam Elvis Presley, jucam fotbal și mă înnebuneam dupa “Rock Around the Clock”. Citeam “Miroir Sprint” – pentru că era capitalist, era din Franța și pentru că eram mort dupa ciclism. Doar “Miroir sprint” venea în anii “50… Asemenea tineri există și azi în țara noastră! Foarte mulți! Setoși de cultură, setosi să afle tot soiul de lucruri. Atenție! Occidentul pe care-l maimuțăresc unii “realizatori” prin diverse emisiuni de televiziune nu înseamnă numai distracție-fără-sfârșit, viață-fără-griji ori tinerețe veșnică! Nu înseamnă numai o viață facilă, trăită în numele unui căștig facil! Occidentul înseamnă și tineri care merg la biserică duminică dimineața. Și nu sunt puțini. Mai înseamnă și tinerii care au venit atunci când ne-a vizitat Papa. Și n-au fost puțini! Ei sunt și cei ce curăță Munții Retezat de gunoaie, cei ce se ocupă de copiii români abandonați de părinți din pricina mizeriei… Așa încât eu îmi propun să ofer tinerilor români “cultură în recreație”. (….) cred că trebuie să cultivăm respectul datorat de tânăra generație valorilor naționale.”

– Florian Pittiș 4 octombrie 1943 – 5 august 2007

Interviul poate fi citit integral AICI.