Învățământul românesc – din lac în puț

Am doi copii înscriși în sistemul românesc de învățământ, la aceeași școală. Unul în clasa a IV-a, unul în clasa I. Unul a avut norocul să aibă o învățătoare de care se desparte cu lacrimi, celălalt nu a avut noroc cu învățătoarea, dar amândoi au ghinionul să urmeze școala românească. Sunt și lucruri bune în învățământ acum, dar dacă tragi linie vezi mai mult… ghinion și neșansă.

Este clar că e nevoie de reformă, doar că, după ani de extremă, e cumva previzibil să apară o altă extremă. Ceea ce e pe cale să se și producă.

Ministrul Adrian Curaj a format un grup de experți care să coordoneze „elaborarea arhitecturii curriculare”. Acest grup a fost format cu intenții bune, dar cu niște scăpări de neiertat: Solomon Marcus, Tincuța Apăteanu, Florin Colceag, Radu Dop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, Oana Moraru, Florin Munteanu, Marian Staș, Manuela Prajea și Ștefan Vlaston. Când spun scăpări de neiertat, mă refer la faptul că nu a fost format un grup cu specialiști din tot spectrul de discipline. Nu sunt de acord deloc cu câteva nume, o alegere mai personală, peste care pot să trec. Dar să nu ai și specialiști în chimie, biologie, arte, sport, chiar nu înțeleg.

Din 23 decembrie 2015 există și 3 planuri cadru pentru învățământul gimnazial, aflate în dezbatere publică. Acest „plan-cadru” înseamnă disciplinele de studiu pentru clasele V-VIII și numărul orelor alocate săptămânal fiecărei materii.

Ei bine, acum avem 4 propuneri de plan-cadru, pentru că a mai fost elaborat unul. Tincuța Apăteanu, Florin Colceag, Radu Gologan, Manuela Prajea, Marian Staș și Ștefan Vlaston îi solicită domnului Curaj să retragă cele trei variante de plan-cadru aflate în dezbatere și propun un altul.

Contactat de HotNews.ro, Ștefan Vlaston a declarat că principalul motiv pentru care aceasta poziție nu este împărtășită și de ceilalți 5 membri ai grupului este lipsa disciplinei Limba Latină dintre materiile obligatorii.

Iată propunerea celor șase și planul-cadru actual:

Modificările sunt unirea Matematicii cu Informatica în clasele V-VIII, transformarea Fizicii, Chimiei și a Biologiei în disciplinele „Științele vieții” și „Științele mediului”, transformarea Istoriei în „Educație pentru societate”, trei ore de Sport pe an și un număr mai mare de opționale.

Fără supărare, mă așteptam la mai mult și la altceva, de fapt. Iar doar argumentul că lipsește Limba Latină (ceea ce și mie mi se pare grav) și de aici dezacordul în grupul celor 11, mă dezamăgește și mai mult, pentru că din toate aceste planuri-cadru mai lipsesc piese importante.

Dar referitor la noua propunere, care nu corectează ceva foarte important ce lipsea și din celelalte trei, sunt profund dezamăgită. Ce nu corectează nici unul din planurile-cadru este plasarea artei ca Cenușăreasă a sistemului românesc de învățământ. Cenușăreasă ce a tot visat să-și primească pantoful de cleștar, dar i-au fost dați papucii mereu.

Pe mine orele de pictură și muzică din clasele V-VIII m-au salvat de la moartea prin plictiseală și rutină. Erau orele la care simțeam că pot să fac eu, elevul, copilul, ceva cu ce există în mine, fără să depind de un manual. Ora de desen era ora imaginației și creativității, era ora în care puteam să arăt lumii, lumea mea. Ora de muzică a fost ora care m-a ferit ca astăzi să fiu un adult fără emoție, fără empatie, fără sensibilitate. Iar ambele, mai departe de creativitate, imaginație și sensibilitate, mi-au modelat simțul estetic care mă ajută astăzi să spun STOP kitsch-ului, manelelor, tabloidului și mizeriei din jur. Mă ajută chiar să schimb mizeria asta din jur, dacă nu pentru toată lumea, măcar pentru mine și copiii mei. Ceea ce nu e puțin lucru.

Copiii mei și-au început contactul cu școala prin desen și muzică la grădiniță, continuă cu hopuri în clasele I-IV, pentru ca în clasele V-VIII să piardă aproape complet contactul cu acestea. Ce șansă mai au să își dezvolte intelectul prin conexiunile pe care arta le poate face cu știința, ce șanse mai au să lucreze mai târziu în industrii creative?  Poate că eu aș fi o șansă, în rest, școala așa cum pare că se conturează acum, nu. Pentru că după 4 ore de limbă română săptămânal și 5 ore de matematică săptămânal, plus meditațiile la aceste materii, fiind cunoscut faptul că prea puțini elevi fac față lipsei de metodă pedagogică a majorității cadrelor didactice și programelor total fucked up, nu prea mai rămân șanse să-și dorească să participe la ore opționale. Pur și simplu nu vor mai face față, nici fizic și nici psihic.

Toate planurile astea cadru vor să elimine sunetul și culoarea din viața copiilor noștri. Cel pentru care s-au pus de acord 6 din cei 11 experți propuși de ministrul Curaj, la fel, prin sport, matematică și informatică. Nici nu mă miră. Niciunul nu are specializare în ceea ce au stabilit ei că trebuie să fie studiat maximum o dată pe săptămână în clasele V-VIII – Arte (Educație Muzicală și Educație Plastică). Dar hai să nu pară problema pusă de mine o chestiune prea personală. Hai să o judecăm mai ca la școală.

Desen/pictură sau matematică? (problema muzicii sper că nu mai trebuie lămurită, căci cântăm de la primul „Oaaa”)

Copiii au fost artiști, înainte să fie matematicieni. Așa cum astăzi nu îi pui pentru prima dată copilului creionul în mână pentru a calcula, ci pentru a desena, a colora, așa s-a întâmplat dintotdeauna. În peșterile Ruffignac și Gargas din Franța există schițe, graffiti, picturi, gravuri, realizate de copii. Arheologii de la Universitatea Cambridge au descoperit că aceste exemple de artă rupestră sugerează că acum 15.000 de ani copiii participau la „lecţii de desen”, însoţiţi de adulţi.

Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango. Dar dezvoltarea matematicii, ca bagaj de cunoștințe transmis din generație în generație, este legată strict de aplicațiile concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice. Așadar, mai târziu de lecțiile de desen din peșterile Ruffignac și Gargas.

Nu matematica, ci arta este cea mai profundă expresie a creativității umane.

Ce ne-a ajutat cel mai mult să ne cunoaștem istoria? DESENUL!

Un desen descoperit într-o peşteră din Gibraltar, care pune într-o nouă lumină tot ce se credea despre omului de Neanderthal. Omul de Neanderthal a lăsat în urmă desene rupestre, o activitate considerată de oamenii de ştiinţă drept un pas cognitiv major în evoluţia umanităţii, se arată într-un raport ştiinţinfic ce prezintă descoperirea în premieră a unei forme de artă creată de o specie dispărută. Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences din Statele Unite. (Mediafax)

Ce face acum arta studiată în școală, comparativ cu matematica? Dă miliardarii lumii de astăzi. Știți ce spune un studiu recent prin care s-a urmărit ce backround au aceștia? Fie nu și-au terminat studiile universitare, fie că, mai mult de un sfert dintre aceștia, au studiat artele, nu matematica sau științele. The Independent titrează: „Forget slaving away at a business or technology degree if you have ambitions on becoming a billionaire – an arts degree, or no degree at all may be just as good.”

Ce studii au cei mai bogați 100 de oameni ai planetei:

  1. Nu au studii universitare
  2. Inginerie
  3. Afaceri
  4. Arte
  5. Economie
  6. Finanțe
  7. Științe
  8. Matematică
  9. Drept
  10. Altele

Care au fost industriile care au crescut consistent în timpul crizei economice? Industriile culturale și creative! În 2014, conform studiului EY – Creating Growth – Measuring Cultural and Creative Markets in the EU, industriile creative și culturale au contribuit incontestabil la soluția de ieșire din criza economică care a marcat continentul european.

Cele mai mari trei domenii de activitate în 2012 au fost artele vizuale (127 miliarde de Euro), publicitatea (93 miliarde de Euro) și televiziunea (90 miliarde Euro), care au generat mai mult de jumătate din veniturile industriilor culturale și creative. Editurile – de ziare, reviste și cărți – în același timp au generat un venit total de 107 miliarde de Euro. Cei mai mari angajatori din cadrul industriilor culturale și creative europene au fost artele vizuale, artele spectacolului și industria muzicală. Acestea au cumulat aproximativ jumătate din cele 7 milioane de locuri de muncă generate la nivelul Uniunii Europene în 2012.

În anul 2013, industriile creative și culturale (CCI) au generat venituri de 2.250 miliarde USD (3% din PIB-ul mondial) şi au asigurat 29,5 milioane locuri de muncă. Acestea sunt datele primului studiu care analizează aceste 11 industrii creative (CCI) la nivel global, intitulat Cultural Times, realizat tot de EY. Economia creativă şi culturală europeană este construită pe două direcţii de învăţare: o concentrare puternică de creatori şi o reţea densă de şcoli de artă şi cultură. „Cultura şi creativitatea reprezintă, fără îndoială, un liant care unește nu doar inimi şi suflete, ci şi întregi societăţi şi naţiuni. Într-o lume care se confruntă adesea cu fenomene disruptive şi revoluţionare – din punct de vedere economic, social, politic şi tehnologic – creativitatea şi cultura au legat istoric și natural trecutul nostru de prezent şi viitor” spune Elena Badea, Head of Brand, Marketing and Communication, EY Romania.

În Strategia Națională pentru Competitivitate 2015-2020, unul dintre sectoarele economice cu potențial competitiv prioritizat de Guvern în următoarea perioadă se află și industriile creative. Dacă ne mai întrebăm și cum, e grav, dar sper că v-am convins măcar la capitolul de ce.

Poate vi se părea că exagerez eu. Și chiar dacă exagerez, nu e uman să nu mai pot să am un discurs coerent și să exagerez, când am doi copii integrați într-un sistem de învățământ care exagerează abuzând de copii și părinți, un sistem care vine mereu cu alte și alte și alte propuneri, niciodată conforme cu ADN-ul nostru, până la urmă? Un sistem cu manuale mizerabile, cu caiete de elev mizerabile, cu programe-cadru profund nerealiste, un sistem de învățământ care-și bate joc de dascăli în aceeași măsură în care își bate joc de elevi. Un sistem de învățământ din care, dacă intri la liceu și apoi iei BAC-ul, ieși dezorientat, fără să mai știi pe unde să o apuci, pentru că nu are nici o legătură cu nevoile societății de astăzi și nici cu viitorul ei.

Cei șase membri, din acest grup de 11 experți, vor ca absolventul de gimnaziu „să fie sensibil la manifestari culturale”, printre altele. Cu o oră de Educație Plastică într-o săptămână și o oră de Educație Muzicală în altă săptămână, care se continuă doar în liceele și facultățile de specialitate, dacă mai ai vreun apetit să continui artele după școală, sunt convinsă că vor fi sensibili la manifestări culturale! Se vede de pe acum, căci acest grup duce mai departe greșelile trecutului și prezentului prin sofisticarea denumirilor materiilor studiate și dând tot papuci Cenușăresei. Și, deloc de neglijat, susținând discipline în care activează sau în care s-au specializat. Că adaugă pe ici, colo, un pic de informatică ori că arată deschidere spre învățarea redactării de CV-uri în școală, chiar nu schimbă datele problemei – sistem de învățământ, la pământ.

Cu dezamăgire, cred că nu avem nici o șansă. Va trebui ca tot noi, părinți și copii, să avem grijă ca această sensibilitate la manifestări culturale să existe. De fapt, tot noi, părinți și copii, va trebui să avem grijă ca sensibilitatea, creativitatea și arta să ducă mai departe cultura cu manifestările ei. Știți, și dansul e o formă de mișcare, dacă nu vă supărați. Și e și artă. Dar nu poate exista fără muzică.

Bebeluși și bebelușe! Trei flotări și două ecuații! Și… la gară!

salam si Beatles * AICI puteți citi concluziile experților, din grupul de 11 stabilit de ministrul Curaj.

„12. Arte

Educaţia artistică, muzicală, plastică, etc., se poate face îndeosebi practic, în grupe constituite la nivelul unui an de studiu după inclinaţiilor elevilor: corul şcolii, echipa de teatru, orchestră, echipa de dans, cercul de pictură, etc., folosind şi orele din CDȘ.

Restrângerea acestei arii la cunoştinţe doar teoretice, de istoria artei, fără conţinut aplicativ şi generator de ataşament faţă de fenomenul artistic este o eroare şi duce la respingerea fenomenului artistic de către elevi, sau ancorarea în producţii artistice subculturale!”

UAU! Și după „UAU” numărați, vă rog, de câte ori apare cuvântul creativitate în acest document cu concluzii. Păcat, unele idei sunt bune. Dar sunt umbrite de percepția că arta și lectura ar fi niște simple opțiuni personale, care nu trebuie să preocupe școala, așa cum susține unul dintre matematicienii experți.

Un comentariu la „Învățământul românesc – din lac în puț

  • 13 februarie 2016 la 17:03
    Permalink

    Asemenea performanta de respingere a culturii de calitate de catre populatia Romaniei nu a reusit nici Ceausescu. Abandonul cultural in care au lasat tara toate guvernele de la Revolutie incoace si-a atins apogeul. 80% din populatia Romaniei nu a intrat niciodata intr-un muzeu, iar invatamantul devine promotorul prostului gust!
    Reducerea in continuare a orelor de arte inseamna predarea lor de catre persoane necalificate inclusiv in marile orase din Romania, orice absolvent de specialitate preferand sa faca altceva decat asemenea mizerie.
    Va inchipuiti ca acesta este modul in care ne alaturam europenilor? Vor studia copiii nostri la educatie interculturala obiceiurile tiganesti si vor invata sa le accepte? Chiar vreti sa faceti din Romania rezervatia de tigani a Europei?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *