Aș putea să scriu texte motivaționale cu miile. Pe bune! Oriunde, oricând, pe orice temă. Până la urmă, cred că oricare dintre noi are la putător o „motivațională”. Nu e o problemă. Felul în care o scrii poate fi copiat, că e de unde, în cazul în care nu ești vreun iscusit, vreo iscusită. Problema e dacă te reprezintă.

Să zicem că te reprezintă, în sensul în care ți-ai spus-o de mii de ori. Că deh, toți avem discuții cu noi în oglindă. Dar vrei să fii asimilat cu asta? Ai ceva de… declarat?

Sunt mii de inspiraționali pe piață. Avem zilnic câte o revelație. Uneori folosește, alteori nu. Întrebarea este – cine sunt cei din spatele cuvintelor iscusite?

Citesc în online femei care știu totul despre dragoste, îmbrățisări, amor, sex, bărbați. Și împachetează totul că-ți trebuie cel puțin un zip să le cuprinzi. Ghici ce? În offline, cele mai multe sunt singure și nefericite. Probabil că și-au repetat de atâtea și atâtea ori motivaționalele, că au ajuns la forma metaforică absolută. Aia iscusită, bună de share, bună de pus pe-o poză furată. Atât de bună, că a depășit faza egoistă de a o păstra și aplica doar pentru ele.

Citesc în online bărbați care știu totul despre cinste, curaj, sinceritate, gentleman-ism (-ish, whatever!). Toți niște burtoși care ar fugi primii la vreo mobilizare de război sau vreo evacuare de incendiu. Și ei probabil că și-au discutat discuțiile în oglindă până au ajuns la forma supremă de copy-paste fără finalizare în viața reală, a lor.

Și totuși, fără abatere, apare întotdeauna întrebarea „cine e Poptămaș?”. Și totuși, fără abatere, oamenii ăștia „motivaționali” au followers, au gură-cască, au piață. Între timp, în cabinetele de psihoterapie bate vântul.

Suntem loviți la cap, suntem sisi la trocadero, dar nu ne-am așeza pe canapeaua confesiunii, neam! Dă-i cu share, soro! Go psycho! Get likes!

Hitchcock, frate!

beauty quote