Prezent și tendințe în jurnalism – Dâmbovița și restul lumii

Haideți să vorbim puțin despre jurnalism, despre ce s-a întâmplat în 2015 și despre 2016. Să vorbim despre jurnalism și despre jurnalismul de Dâmbovița, căci sunt două chestiuni care, o să vedeți, nu au mai nimic în comun.

18 ianuarie 2016 – ultimul „val” de audiențe pentru 2015 – suntem informați de toate radiourile că toate radiourile sunt numărul 1. Mai puțin Pro FM, care n-a mai putut să se laude cu asta căci picajul e mare. Dar ce s-a întâmplat cu Pro FM ne deschide puțin ochii în privința importanței frecvențelor. Digi FM a intrat pe piață în noiembrie 2015 cu frecvențe, multe, Pro FM. Rezultatul: un Pro FM mai sărac cu 120.700 de ascultători la nivel național și un Digi FM despre care vom auzi sau nu în 2016. Contează și strategia editorială, dar aici ne lămurește foarte bine Vibe FM care s-a transformat dintr-un post dance într-un post soft gold și a pierdut pariul, dacă o fi făcut unul.

„Valul” ăsta, „tzunamiul” ăsta, ne-a arătat cât de puțini români mai ascultă radiourile românești, de fapt. Radiourile din România se bat pe audiențele de pe frecvențe, ignorând să precizeze câtă țară penetrează când vin cu „valul”, dar lăudându-se cu performațe din muzică și știri, mai pe românește lălăială și informație controlată (cu foarte puține excepții, poate doar două, care nici măcar nu se află pe primele locuri).

În decembrie 2015, BRAT ne-a transmis că, în ultimii zece ani, consumul de presă scrisă a scăzut de trei ori. Doar 13% mai citesc zilnic hârtie. Iar investițiile nete în publicitate, nu mai dau nici o gură de oxigen.

Ce se întâmplă online? Ne spune tot BRAT:

consum-media-in-online1. Avem mai mulți oameni pe Facebook și online, decât pe frecvențe și hărtie.

2.

The Economist - media consumption in 2015
The Economist – media consumption in 2015

Deși Europa nu este fruntașă la capitolul consum media online, SUA fiind incontestabil, în România procentul a ajuns 50-50. Și? Și, nimic. A, ba da. Pe scurt – unii au anunțat că vor lansa un portal online (ce o mai însemna și asta, mai vedem), televiziunile au rămas la un ecran la care se mai uită din ce în ce mai puțini români, alții și-au făcut platforme online, alții și-au propus buget pentru investiții în departament de multimedia și unii au plecat pentru că shogunul agenției de știri le-a zis că vrea video. Jurnalismul independent încearcă, dar nu este preluat de jucătorii mari, pentru că deranjează. Apar tot felul de site-uri obscure și se înmulțesc postacii de serviciu. Subiectele importante devin ca în Truth, acoperite de zgomotul sforilor trase, dar așa, ca la Dâmbovița.

Ce s-a întâmplat în 2015, dincolo de Dâmbovița

– unul dintre cele mai vizionate materiale video realizate de un jurnalist în 2015 este un video făcut cu iPhone5 de jurnalistul Le Monde, Daniel Psseny

– în timpul atacurilor din Paris, Stephane Hannache, unul dintre martori, a transmis live prin Periscope (aplicația anului pentru iPhone, conform Apple) și a avut mai mult 10.000 de view-uri;

– Matthew Price, corespondent BBC, a filmat și uploadat în aceeași zi două video 360°: unul cu atmosfera de la Place de la République și unul cu zona din jurul Bataclan.

Pentru aceste două video 360°, a folosit o tehnologie simplă: o cameră Ricoh Theta S, o cameră pe care o poate avea oricine și cu care poate lucra oricine, cu care se poate filma, edita și urca video pe YouTube ori Facebook fără cursuri de specializare, fără șpăgi, fără licitații, fără prime de merit, fără consilieri și consiliere. Găsiți povestea aici.

În 2015, produsul video pe internet a rivalizat serios televiziunea, fie că vorbim de jurnaliști, trusturi de presă ori amatori.

NBC Universal, compania media care are în portofoliu canale media ca USA, Bravo, E! și MSNBC încearcă să își păstreze relația cu tinerii care renunță la televiziune în favoarea conținutului video online, tineri care renunță masiv la contractele cu companiile de cablu. Reacția? NBC a investit 200 de milioane de dolari în Buzzfeed. Dar nu s-a potolit. A mai investit 200 de milioane de dolari și în competitorul Buzzfeed, Vox Media. Ca să înțelegem ce i-a apucat, iată niște cifre halucinante, care ar trebui să creeze șoc și groază printre cei ce se laudă cu profitul și audiențele cu care domină piața radio sau mai știu eu ce:

– Buzzfeed a avut în iulie 2015, 82,4 milioane de vizitatori unici, dintre care mai mult de jumătate aveau între 18 și 34 de ani;

– Vox Media, cu 8 site-uri (sport, politic, food, fashion tehnologie), a adus 54,4 milioane de vizitatori unici în iulie 2015, mai mult de 40% având între 18 și 34 de ani.

Partea frumoasă și cu adevărat interesantă este că odată cu evoluția tehnologiei, se caută soluții pentru a dezvolta, nu se găsesc scuze pentru a închide, a da oameni afară și a declara falimentul. Se caută soluții, nu grâu pentru colivă. Crește competiția, crește interesul pentru soluții.

Una din idei, o banalitate: push notifications. The New York Times are o echipă de 11 persoane care se ocupă exclusiv de crearea și programarea notificărilor, astfel încât să nici nu își enerveze publicul. Echipa are și un șef cu funcția „Product Director of Messaging and Push” (să vină migurile, urmează Apocalipsa!). Andrew Phelps este numele lui și iată ce zice:

„ Obișnuiam să stăm în vârful dealului și să țipăm mesaje oamenilor, dar acum avem un număr de utilizatori în creștere, care interacționează cu noi numai când îi stimulăm să o facă.”

Otto Toth, Chief Technology Officer la The Huffington Post, completează argumentul pentru necesitatea unor comunicatori de notificări: „Ne confruntăm cu o generație care nu citește mai mult de o notificare… În prezent, noi avem jurnaliști care se ocupă exclusiv să scrie aceste notificări. Cei care vor ști să scrie titluri bune reprezintă următoarea generație de jurnaliști de știri de succes.”

Creșterea m-commerce reprezintă o oportunitate pentru media, oportunitate despre care nu se vorbește aici, la Dâmbovița, pentru că aici nu s-a trecut de faza site mobile friendly, la naiba! Pentru media, m-commerce este o oportunitate prin a convinge consumatorul să-ți devină abonat, membru și chiar să te plătească (donații sau conținut exclusiv cu plată). Până la m-commerce, până la s-commerce, dacă sună prea fantastic, o oportunitate folosită este să aduci conținutul și e-commerce-ul în aceiași barcă. Așa cum a făcut Gawker Media, care a vândut tot felul de prostii pe bani buni (lanterne, căști, încărcătoare de smartphone, aspiratoare).

Video online – ce face jurnalismul pentru a se adapta

– BBC renunță la serviciul interactiv TV Red Button și se concentrează pe mobile video, un demers denumit Newstream și dezvoltat de echipele BBC Shorts și BBC Trending;

– pe 28 ianuarie 2015, The Guardian s-a relansat online și s-a alăturat The Digital News Initiative, programul lansat de Google în colaborare cu publisher-ii din Europa, pentru a crește pe zona de video online;

– The Washington Post are patru studiouri de live și înregistrări;

News Corp a achiziționat Unruly pentru a se extinde pe digital și mobile video

– Bild și Die Welt au făcut pasul spre conținut video;

– The Huffington Post și-a extins proiectele video prin parteneriate, cum ar fi cel cu NBC și au dezvoltat Outspeak, o platformă de video journalism;

– Buzzfeed, dacă tot a făcut mulți bani, investește într-o divizie video, în LA, numită Buzzfeed Motion Pictures, și testează deja video vertical și commentary-less video.

* video în format vertical – aproape o treime din timpul de vizionare video în SUA (29%) este acordat ecranelor verticale , comparativ cu 5% în trecut. YouTube a raportat o creștere cu 50% a uploadării de video pe verticală, iar pe Snapchat userii vizionează 6 miliarde de clipuri, majoritatea pe verticală, de 9 ori mai mult decât cele filmate pe orizontală – mobile, baby!

Jurnalismul a trecut de faza storytelling, iar acum discuțiile se poartă în jurul „360° video sau VR?”. Inițiative sunt în ambele zone, cu un push mai mare spre 360°, VR generând engagement ceva mai greu în știri. Dar VR poate fi folosit de radiouri, așa cum face radioul public KCRW din Santa Monica. Un radio cu un canal de YouTube unde postează clipuri cu sesiunile live. Clipul acesta are peste 20 de milioane de view-uri. Un radio care promovează calitatea, unde moderatorii nu-și înghit cuvintele și vorbesc pe îndelete, fără veselie prefăcută și nu doar pentru divertisment, unde există voci așa cum niciun radio de la noi nu a reușit să strângă, un radio care s-a gândit să folosească tehnologia pentru a posta pe YouTube clipuri altfel, pentru că oamenii de radio vor să ofere experiențe unei comunități puternice create prin, repet, calitate! Rupeți-vă puțin din timpul vostru prețios și urmăriți câțiva artiști în sesiunile live. Urmăriți un pic ce face un radio, ce ar trebui să facă, ce ar trebui să promoveze. Și o chestiune de nuanță, din clipul următor – Jennifer Ferro, președinta KCRW, spune că nu se gândesc la KCRW doar ca la un radio, ci ca la o comunitate, spre deosebire de alți „președinți” sau „manageri” care nu-și cunosc nici măcar angajații, ce să mai vorbim de creșterea unei comunități.

Aici explică de ce și cum au reușit să aducă realitatea virtuală la radio:

Și aici vedeți și exemplul:

BBC (serviciul public britanic, domnule!) testează Virtual voice-over, un serviciu cu voce și subtitrări generate de computer în diferite limbi pentru clipurile video online, folosind traducerea automată și voci sintetice. Există deja o variantă pilot pe bbc.jp

Dar, am spus BBC. BBC este un serviciu media public, care nu se lasă. Știți discuțiile cu „ce ne mai trebuie TVR” și așa mai departe. Ei, britanicii nu-și pun problema că n-ar mai avea nevoie de BBC. Mai cârâie uneori că se duc cam mulți bani în direcția aia, dar și BBC iese la înaintare cu implementarea unor programe noi sau a unor servicii noi, făcând pași uriași în fața altor medii publice, dacă ne gândim la digital. Am dat deja exemple, dar mai sunt. Cum ar fi relansarea BBC Three ca aplicație după închiderea ca post TV. Ceva ce un manager TVR ar considera o prostie fără margini. BBC Three devine o aplicație cu conținut video special gândit pentru mediul digital și diseminarea în social media, cu riscul asumat de BBC de a pierde 80% din audiența tinerilor de 16 – 24 de ani ce era atrasă în fața televizorului de BBC Three. Dar, prin această mișcare, BBC arată că înțelege problema tot mai discutată a inutilității taxei TV, cât timp conținutul video online atrage tot mai mult. Și este o problemă pe care ar trebui să o înțeleagă mai mulți, chiar dacă Europa, cum spuneam, nu dă încă TV-ul pe online. Însă Europa nu are, în general, o conexiune bună la internet. Imaginați-vă că ar avea. România are și totuși nu face nimic. Bine, România chiar nu face nimic, în general.

În ceea ce privește conținutul audio, un trend este podcastul, cu o audiență în creștere față de live stream și cu soluții din ce în ce mai accesibile Gimlet, Clammr, Earbud.fm, Spotify (din 2016). Radiourile de la Dâmbovița îi dau ignore și fac surf în continuare pe valurile mici de la mal. În siguranță.

Trenduri în jurnalismul anului 2016

– modele noi de business

– mai buna înțelegere a datelor, pentru un engagement mai puternic

– video, video, video!

– aplicații – din patru motive importante: aplicațiile vor vi protejate de ad blocking (Apple are tot interesul să se zbată să fie așa), conținutul din aplicații este vizibil (poate fi indexat de la lansarea iOS9) și poate fi conectat automat cu conținutul web, cum viteza și performanța rămân critice în zona mobile, întotdeauna o aplicație bună va bate la aceste capitole www-ul și aplicațiile își pot identifica utilizatorii deschizând astfel calea notificărilor, deci și a traficului;

– parteneriate și ierarhizare – (alianțele unor mari jucători pe piața media cu Facebook și Google, de exemplu, și ierarhizarea distribuirii conținutului, strategii solide pentru platformele globale și conținut personalizat pentru mobile);

– focus pe informații utile, focus pe conținut diferit, unic pentru platformele cu plată și subscriberi, jurnalism care să fie util și să aducă valoare;

– robo-jurnalismul –  companii ca Automated Insights and Narrative Science sunt deja folosite pentru a genera informații de Associated Press și informații din sport pentru companii ca Yahoo!, boții care dau informații de interes public pe Twitter, Washington Posts care experimentează roboții în atragerea tinerilor cu quizz-uri și jocuri (Kik), dar și jurnalismul care se bazează pe date colectate cu ajutorul senzorilor, camerelor și dronelor (meteo, trafic, evenimente).

Va veni și vremea cyborg jurnaliștilor la un moment dat, nu în 2016 însă, iar în România… eh. Dâmbovița nu prea mai are pește. S-a cam păpat tot și-acum mogulii din privat și stat se șterg la guriță și cântă prohodul ridicând din umeri „deh, tehnologia, a venit și vine tehnologia peste noi”. Unii au mai mult tupeu și se bat în piept cu câte un discurs care conține cuvântul online.

Stați liniștiți, n-a căzut nimeni pe spate. Nu că n-ați citit bine discursul, dar a plecat audiența. Sau s-a tâmpit și ați învins. Ori, ori.

elefantii

sursa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *